Ce capitala a lumii ai vrea sa o vizitezi?De ce?
Eu:Tokyo
Numele tau in japoneza.
Cum te cheama in japoneza?
A -ka B -tu C -mi D -te E -ku F -lu G -ji H -ri I -ki J -zu K -me L -ta M -rin N -to O -mo P -no Q -ke R -shi S -ari T -chi U -do V -ru W -mei X -na Y -fu Z -zi.
Adina-Katekitoka
Cum sa desenezi Manga.
Anime (din cuvântul japonez アニメ anime, la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation, însemnând animaţie) este o specie de desen animat.
Deşi în Japonia termenul este folosit pentru a denumi orice film de animaţie, în Vest
termenul se referă în general numai la animaţia japoneză. La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga.
Manga este cuvantul japonez pentru benzi desenate(uneori folosindu-se de asemenea si komikku). In afara Japoniei, termenul este utilizat strict pentru benzi desenate de origine japoneza.
Manga este creata dintr-o mixtura intre arta japoneza ukiyo-e si stiluri straine de desenat, si a preluat forma prezenta la putin timp dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Consta in principal din desene alb-negru, in afara de coperti si cateodata primele cateva pagini( in unele cazuri este colorata integral).
Spre deosebire de SUA si Europa unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copiilor, in Japonia manga-urile s-au adresat unei variatiuni de varsta mai larga, citite atat de copii si adolescenti cat si de adulti creandu-se astfel edituri specializate intr-un public tinta. Denumirile japoneze pentru aceste categorii de varsta au ajuns sa fie folosite si in occident in privinta manga-urilor, ele fiind urmatoarele:
Kodomo – copii
Shojo – tinere fete si adolescente
Shonen – baieti si adolescenti
Diversitatea temelor si subiectelor intalnite in manga-uri, combinate cu popularitatea lor in Japonia au condus la o vasta adaptare a celor mai de succes titluri sub diverse forme cum ar fi:
anime-uri, filme, seriale, jocuri pentru a numi cele mai frecvente readaptari ale manga-urilor. Trebuie observat totusi faptul ca fenomenul este reciproc, anime-uri de succes(Naruto,Dragon Ball,Nana etc) precum si jocuri populare fiind adesea transformate in manga-uri.
Descarca:
1.How to draw manga-Getting Started
2.How to draw manga-Compiling Characters
3.How to draw manga-Compiling Tehniques
4.How to draw manga-Compiling Application And Practice
5.How to draw manga-Dressing Your Character in Casual Wear
6.How to draw manga-Illustrating Battles
7.How to draw manga- Battles
8.How to draw manga- Giant Robots</a
9.How to draw manga- Girls(Japanese)
10.How to draw manga-Anime and Game Characters
Ce este o Geisha?
Gheişele (芸者 geisha, însemnând “artist” sau “persoană a artelor”) sunt în acelaşi timp artiste şi entertaineri în tradiţia japoneză. În regiunea Kansai termenii Geiko (芸妓), pentru gheişă şi Maiko (舞妓), pentru gheişă ucenică, au fost folosiţi încă de la Restaurarea Meiji. Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe (“okiya”) copii fiind, şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte Shikomi. În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.
Trecerea de la Shikomi la următoarea etapă, Minarai, se face printr-un ritual numit Misedashi. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi trebuie să-şi găsească o “soră mai mare” (“onesan”), adică o gheişă experimentată care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Ritul Misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere.
În etapa Minarai, gheişa ucenică o va urma pe “sora ei mai mare”, la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După Misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.
Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul “mizuage”. Odată aceasta însemna că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este Erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.
San san kudo este numele unui alt ritual prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit “danna”. Cei doi vor bea împreună din trei cupe umplute cu sake, într-un ritual asemănător cu misedashi. “Danna” devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.
Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: Hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.
Înfăţişare
Înfăţişarea unei gheişe variază de-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheişe ucenice, la înfăţişarea sobră a unei gheişe experimentate.
Cosmetice
Gheisele folosesc foartă multă pudră albă şi au obiceiul să işi contureze buzele cu roşu.
Îmbrăcăminte
Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers colorate cu un obi (eşarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant. Gheişele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. Se spune că o gheişă niciodată nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în timp ce produce divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor.
Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară, şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au saboţi speciali din lemn negru lăcuit, okobo.
Coafură
Coafurile gheişelor au variat de-a lungul istoriei. In trecut, femeile işi purtau părul pe umeri în unele perioade, şi prins desupra capului in altele. În secolul 17 a aparut tradiţionala coafură shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate.
Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi (“takamakura”) în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.
P.S:Recomand filmul ”Memoirs of a geisha”.
Salutare!
Mda,ma numesc Adina si de ceva vreme am descoperit aceasta lume a “blogarelii” si mi s-a parut fascinanta pentru ca te impinge la curent cu informatiile.Datorita faptului ca sunt incepatoare,am sa incerc tot posibilul sa invat coordonarea si administrarea blogului si sper ca lucrurile pe care le veti citi pe acest blog sa fie cat mai interesante si placute.Un lucru pe care l-as dori ar fi libera opinie a fiecaruia .Multumesc!
